Si uite asa au trecut 10 ani. Nu mi-a trecut prin cap ca intr-o zi o sa moara. Iesea singur si se intorcea singur. Uneori lipsea 2-3 zile. Si chiar daca venea flamand , batut si nedormit venea totusi acasa. Stiu ca nu e normal sa lasi un caine sa umble singur pe strazi pentru ca se poate intampla orice dar am tinut cont de faptul ca era un caine maidanez care a crescut pe strazi , a fost un vagabont  si asa a ramas toata viata lui.

Si bineinteles ca a intr-o zi i-a sunat si lui ceasul ca doar de moarte nimeni nu scapa. Dar nu a murit cum era de asteptat calcat de o masina , otravit sau batut de cineva. S-a imbolnavit de ciroza. Cand am venit din concediu l-am gasit umflat , fara pofta de mancare si fara chef de viata. L-am dus la medic. Verdict – nu se stie cat va mai trai. Nu imi venea sa cred ! L-am lasat sanatos tun si in 5 zile s-a imbolnavit de ciroza. O ciroza galopanta.

A primit ceva pastile si vreo 2 injectii pentru eliminarea lichidului. La 2-3 zile am fost iar la medic. Era din cale-afara de umflat. Alte injectii pentru el si incurajari pentru mine. Am decis impreuna cu doctorul ca in momentul in care cainele va incepe sa sufere  sa il eutanasiem. Si credeti-ma este crunt sa hotaresti moartea cuiva, chiar si a unui caine maidanez. Sentiment de vinovatie este mare. Macar un om iti poate spune daca mai doreste sa traiasca sau nu , dar un animal cum iti poate spune daca vrea sa moara azi sau maine? Iar tu cum ai inima sa omori o vietate pe care ai crescut-o si iubit-o 10 ani?

Din fericire nu a fost cazul sa unei decizii atat de drastice. In ziua in care am fost la medit ca murit. A mai intrat o data in cotetul lui apoi a incercat sa se retraga si sa moara singur. Nu l-am putut lasa singur. E infiorator sa vezi asa ceva. Nu ai vrea sa stai si sa vezi cum moare dar nici sa il lasi singur nu poti. Te gandesti ca daca atunci cand ai sa mori nu ai vrea sa fii singur. Asa ca am stat langa el. Din cauza lichidului traheea era presata prea mult si nu mai avea aer. Se chinuia sa respire. Secundele se scurgeau greu asa cum viata ii parasea greu trupul. Si de cate ori imi zicea ca “s-a terminat” de atatea ori se incerca sa respire.

La un moment dat mi-am zis ca nu mai suport, ca e prea mult pentru mine. Nu vroia sa moara dar trupul ii ceda. Mi se intetosase mintea si ma parasise orice ratiune si putere. Imi venea sa merg si sa il omor cu mainile mele ” mori odata sa nu mai vad ca te chinui, nu meriti sa te chinui in halul asta”.  Dar nu l-am atins. Stiu ca este grotesc ceea ce spun si inuman ceea ce spun dar asta am simtit. Cei care au trecut prin asa ceva inteleg ce am simtit. Intr-un final totul s-a terminat. Nu s-a mai uitat la mine , nu a mai miscat nu a mai zvacnit.

S-a terminat.

Am vazut ca salbaticiunile erau atrase de catre oameni prin gramezi de mancare. De la morcovi si ardei pana la ciocolata si alune. Animalele sunt atrase de mancare si in functie de numarul celor ce vin sa manance se calculeaza populatia din aceea zona. Dar ca sa poti face o medie trebuie sa le atragi prin ceva. Pe vremuri se atarnau de copaci cate un cal sau o vaca , dar acum s-au adoptat metode mai “dulci” cum ar fi caramelul sau ciocolata. Se stie ca ursul nu rezista alimentelor dulci.

Am ajuns in padure odata cu caderea serii.Ne-am urcat in observator si  ne-am asezat aparatura – binoclu , aparat de fotografiat , camera video , trepied – in locul stratetige. Eram insotiti de un reprezentat al parcului national ,bun cunoscator al padurii.  Bineinteles ca au inceput povestile cu vanatori si vanat. In soapta si cu rasete infundate, amintirile  se derulau in compania  trilurilor de pasarele.

Fiecare a auzit de expresia linistea serii. Dar numai aseara am inteles ce inseamna. Oamenii padurii stiu ca atunci cand se apropie ursul o pasare ca carui nume imi scapa, ciripeste foarte tare si devine agitata. Asa ca eram cu simturile ascutite si incercam sa deosebesc , printre alte triluri , acest ciripit specific. Si brusc realizez ca toate sunetele padurii se opresc.

Din simfonia sunetelor nu a mai ramas nimic. Nici macar vantul nu mai batea. Si nici pasarea cerului nu mai trecea in zbor si nici frunza nu misca.  Era atat de liniste incat iti puteai auzi inima batand. “Asta este linistea serii” spune padurarul. Tot ceea ce insemnase viata in padure pana la acel moment parca se sfarsise. Iar locul ei fusese luat de o liniste deplina.

Asa ca iata-ne cufundati in linistea serii. Cand stai la panda timpul trece ingrozitor de greu. Atunci cand asculti padurea timpul se opreste. 10 minute cu urechile ciulite in care aproape ca nu ai curaj sa respiri, pentru ca nu vrei sa sperii vanatul, par sa nu se mai termine niciodata. Si asa am inteles ca atunci cand esti 100% constient de tine, timpul capata sens.

Cineva ne atentioneaza ca se aude ceva. Un fosnet undeva departe. Nu e urs. E un porc mistret. Ma gandesc ca in caz de ceva nu ne putem apara. Nu avem cu ce. Suntem la zeci de km de oras si la cativa metri de gramada de mancare la care pot veni si cate 10 ursi. Iar noi cocotati in observator nu putem nici macar stranuta. Vanatul se poate indeparta sau dupa caz ataca. Imi trece un gand fulgerator prin minte ” puteam sa ma mai uit si la emisiunile de supravietuire nu numai la FBI files” .

Ma gandesc ca omul este o fiinta tare neajutorata. Scos din mediul lui , mic si meschin unde el este stapan, nu face 2 bani. Nu stie sa vaneze , nu stie sa isi confectioneze arme  , nu deosebeste ciupercile , nu stie cum arata o ghinda ,etc. Nu mai spun ca eu personal nicio gaina nu sunt in stare sa jumulesc. Oamenii au ajuns in stadiul asta desi prima lor ocupatie a fost vanatoarea si adaptarea la mediu.  Un paradox al mileniului III.

E aproape ora 22. Noaptea e de smoala. Chiar daca ar mai veni vreun animal oricum nu l-am mai putea vedea. Ni s-a spus ca am facut prea mult zgomot. Salbaticiunea este pe aproape dar nu va veni la manance prea curand. Ne-a simtit pe noi. Se pare ca stradania noastra de a nu face zgomot nu a fost suficient de mare.

Azi mergem iar. Poate avem mai mult noroc.

Pe cale de consecinta, sansele mele de a fi salvata de un barbat puternic , frumos si plin de curaj de un talhar sunt aproape ca sunt nule. Dar sa traiesc clipe de amor precum cele din ” Postasul suna intotdeauna de 2 ori” e posibil. Ce sanse am eu sa ajung miliardara peste noapte sau un mafiot de temut? Nici daca visez nu reusesc sa ajung . Dar am toate sansele sa ajung un om de afaceri , nu pentru ca am castigat la loto ci pentru am invatat si am muncit.

Cu alte cuvinte imi plac filme ca trateaza povesti de viata bune si rele. Povesti in care oricare dintre noi pot fi protagonisti. Imi plac si filmele fantastice. Pentru ca intr-un trecut indepartat sau in alte universuri  este posibil ca legendele sa fi existat . Si adevarul este ca fiecare dintre noi spera ca de undeva , nimeni nu stie de unde , sa apara vreun super -erou sau vreun vrajitor care sa ii pedeapseasca pe cei rai . Misticul si fantezia fac parte din fiinta umana.

Dar dincolo de toate astea traim intr-o lume plina de violenta . Violenta genereaza violenta. Oriunde intorci capul vezi oameni omorandu-se , injurandu-se ,  certandu-se , etc. Nu cred ca mai este nevoie ca lumea mea , mica mea lume unde pot cat de cat sa hotaresc ce se intampla , sa fie invadata de violenta. Nici macar de cea vizuala.

Adesea ignoram oamenii bolnavi . Chiar si pe cei ce fac parte din familia noastra. Preferam sa credem ca daca nu se vaita toata ziua nu e atat de grav. Si inchidem ochii cu buna stiinta pentru ca viata noastra e mai importanta decat a celui bolnav, care oricum prea mult nu mai are de trait. Si bineinteles ca moartea vine. Vine cand te astepti mai putin si lasa in urma adanci mustrari de constiinta si sentimenete de vinovatie. In cazuri de calamitati naturale nu donam nimic pentru ca nu ne place sa fim manipulati .

Si pentru ca omul este prin natura lui egoist , ne intereseaza mai mult ce simtim noi decat faptul ca cel aflat de patul de moarte poate a trecut prin clipe greu de imaginat. Inchipui-ti ca mai ai 5 minute de trait. Si ca stii lucrul asta. La ce te gandesti? Esti disperat ca nu ai aratat destula iubire si ca nici nu mai ai timp sa o faci. Ca nu te-ai ocupat suficient de educatia copiilor tai, desi ai fi putut sa o faci , iar acum vor ramane singuri fara ca ei sa fi invatat macar niste principii elementare. Ca mori in bratele unui medic care te priveste indiferent. Sau mori aruncat in strada,  sub un pod. Si lista ramane deschisa.

Dar ciclul vietii se repeta. Unii mor , altii se fac ca nu vad. Iar intr-o buna zi vom muri si noi , iar altii ne vor intoarce spatele cu gratie. Si tot ceea ce mai ai de facut este sa faci fata disperarii si fricii care te cuprinde.

In primul rand i-am explicat ca Hannah Montana habar nu are de existenta ei ( a copilului meu).  Si ca fiecare ban dat pe imaginea  ei ( a Hannei)  nu schimba in vreun fel utilitatea obiectului cumparat. O coperta cu Hannah nu protejeaza caietul mai mult decat o coperta normala. Cred totusi ca  argumentul suprem a fost ca diferenta de bani o primeste ea. A inteles si am renuntat la cumpararea produselor care promoveaza faimoasa vedeta.

Lectiile erau facute  in graba pentru ca la ora x incepe Hannah Montana iar la scoala a inceput sa primeasca note proaste. Si atunci am discutat cu ea si am zis ca o sa blochez atat postul Disney Chanel cat si Cartoon Network , care era o alternativa la primul. A stat suparata o vreme dar am avut grija sa ii incarc programul cu lucruri utile si practice incat seara mai avea timp de o baie .

Ce rezultate am obtinut dupa 2 saptamani de regim “auster” ?Avem mai mult timp pentru lectii care nu mai au atatea greseli si evident ca notele s-au imbunatatit. Ca daca Hanna nu mai e nu mai are rost sa se grabeasca, nu? Nu s-a mai uitat nici prin revistele cu vedeta ei preferata. Nemaivazandu-o deloc la TV interesul pentru ea a scazut . Acum prefera sa mergem sa patinam  decat sa vada filmele ei. Sau sa ma ajute cand am nevoie. Am auzit-o spunand ca ar vrea sa dea si revistele unei colege. Ceea ce m-a bucurat foarte mult.

Concluzie: e greu sa educi un copil in conditile in care primesc informatii de peste tot. Eu am crescut cu Miaunel si Balanel , cu Dumbrava Minunata si Ciresarii. Ea creste cu Hannah Montana , cu Hustler  la chioscul din colt si desene animate urate si violente. Oricat de bine ti-ai educa copilul ,influente exista incepand de la ce vede la tine pana la ce vede la TV. Singura sansa pe care o ai este sa ii inoculezi de mic valori pozitive de ordin etic si moral.

Puterea exemplului are cea mai mare pondere. Daca parintele nu respecta regulile impuse copilului  acesta nu le va respecta  pentru ca nu exista exemplu.  Cand este mic este mai usor  dar cand copilul creste  te va taxa pentru fiecare greseala.  Dar revenind …….. am reusit sa scap de Hannah Montana castigand in schimb preocupari necesare unui copil  in formare.

Astept cu “nerabdare” urmatoarea pasiune a copilului meu. Oricum  am ajuns la concluzia ca ati creste un copil in zilele noastre este o adevarata provocare. Zilele trecute m-a intrebat ce inseamna porno. Auzise cuvantul de la copii din spatele blocului.

Oameni care ascund fel de fel de probleme psihice si complexe de inferioritate , oameni care in mod normal nu sunt capabili sa lege relatii nici macar  de prietenie, devin stapanii spatiului virtual. Si bineinteles primii care cad “victime ” acestor inadaptati sociali sunt copii si adolescentii pentru ca ei sunt cel mai usor de pacalit si cel mai usor de incantat. Si ajungem la o alta problema care prinde din ce in ce mai multa amploare.

De ce un copil de 9-10 ani are adresa de mail si de mess? De ce un copil de 9-10 ani sta cu orele in fata calculatorului discutand cu un strain sau jucand jocuri violente? Un copil de clasa a treia nu are absolut nicio scuza pentru a-si petrece timpul pe net. Vine de la scoala , mamanca  , isi face temele , isi face lectiile , merge la un antrenament sau la un curs , vine acasa  , mamanca , mai citeste o poveste si se face ora de somn.

Ori daca el sta 3-4 ore pe net inseamna ca  nu isi mai face lectiile  sau si le face in graba si greseste pentru ca “il cheama” calculatorul , sau renunta la miscare , sau , sau sau …… Acelasi lucru e valabil  si  pentru adolescenti. Una e sa stai pe net si sa te documentezi si alta e sa stai pe mirc si sa vorbesti cu “pisicuta alintata” ori cu “dotatul 69″. Cred ca din 100% utilizatori obsedati de chat si diferite site-uri de socializare , 90%  au tot felul de probleme care par mici la prima vedere dar cu siguranta adanci.

Si pana la urma de nu inteleg de ce. De ce sa vorbesti cu un “pseudonim” cand te poti intalni cu respectivul(a)  fata un fata  , ii poti vedea ochii , gesturile , cat de mult bea sau cat de mult injura , poti vedea de cate ori se uita dupa femei sau dupa barbati , daca are dintii spalati sau pantofii scalciati  si tot asa.  Fara toate astea “pseudonimul” este doar un om fara chip. Un om fara chip.

Cu toate astea se intalnesc , ii lasa bani in fiecare luna, ii ofera cadouri nu tocmai ieftine . In schimb nu a primit nici macar un sarut. Doar imbratisari sincere si cordiale. Nu neg faptul ca el chiar nutreste sentimente sincere pentru aceasta fata. Dar tot asa nu neg ca sentimentele duduii cu pricina sunt sublime dar lipsesc cu desavarsire in ceea ce il priveste pe el.

El o tot invita cu diverse ocazii in diferite locuri atat in tara cat si prin insule exotice. Ea intotdeauna promite ca vine dar ca un facut in ultima secunda apare ceva neprevazut care este musai sau care nu se poate amana sub nicio forma. Si pentru ca prioritatile intotdeauna primeaza (iar el nu este o prioritate pentru ea) duduita noastra nu are niciodata timp si pentru el.

Vremea trece , el imbatraneste si devine din ce in ce mai obsedat de ea. Ea este tanara , are prieteni  probabil  un iubit si bineinteles ca sexul nu ii lipseste. El isi duce viata cu speranta ca poate  poate intr-o zi o sa-l priveasca si ea ca pe un barbat, iar ea isi pierde noptile in bratele altuia si primieste banii si cadourile  de la amorezul ei etern.

Veti spune ca el este un prost si ea o nesimtita. Pe ea nu o cunosc cine stie ce , pe el il stiu mai bine .Si nu e un prost. E un tip cu studii , instruit si cult. Nu pot intelege cum de slabiciunea lui pentru fata asta a devenit necontrolata. Stie ca e folosit pentru bani si pe post de cel mai bun prieten si cu toate astea refuza sa accepte ca asa va ramane toata viata.

Ma intreb cata suferinta ii trebuie unui om ca sa inteleaga ca “nu te iubesc si nu te vreau”  inseamna  “nu te iubesc si nu te vreau”. Fiecare om spera si isi doreste cu disperare ceva la un moment dat in viata. Dar nu intotdeauna primesti  ceea ce vrei  pentru ca nu intotdeauna meriti.  Si atunci de ce sa insisti sa  suferi in zadar , de ce sa faci obsesie pentru ceva ce nu vei avea niciodata .

Oricum lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie. Poate ca este mai bine asa. Poate ca daca ar fi impreuna ar fi mult mai rau pentru el. Cine stie? Se spune ca in viata primesti exact ceea ce meriti. Si probabil ca el asta merita. Dar punctul in care el ar fi putut spune ” aici ma opresc, toata povestea asa devine bolnavicioasa ” a fost de mult depasit. Si el nu se opreste.