Adesea oamenii isi cumpara cate un animal de casa. Un papagal , o pisica , un caine …….. ma rog fiecare dupa preferinte si dupa timpul pe care il poate aloca noului membru al familiei. Eu am avut un caine , un maidanez care a venit singur la mine si la mine a ramas. Si in timp inveti sa iubesti animalele mai ales daca le vezi zi de zi pentru ca ele nu iti ofera altceva decat dragoste.
Si uite asa au trecut 10 ani. Nu mi-a trecut prin cap ca intr-o zi o sa moara. Iesea singur si se intorcea singur. Uneori lipsea 2-3 zile. Si chiar daca venea flamand , batut si nedormit venea totusi acasa. Stiu ca nu e normal sa lasi un caine sa umble singur pe strazi pentru ca se poate intampla orice dar am tinut cont de faptul ca era un caine maidanez care a crescut pe strazi , a fost un vagabont si asa a ramas toata viata lui.
Si bineinteles ca a intr-o zi i-a sunat si lui ceasul ca doar de moarte nimeni nu scapa. Dar nu a murit cum era de asteptat calcat de o masina , otravit sau batut de cineva. S-a imbolnavit de ciroza. Cand am venit din concediu l-am gasit umflat , fara pofta de mancare si fara chef de viata. L-am dus la medic. Verdict – nu se stie cat va mai trai. Nu imi venea sa cred ! L-am lasat sanatos tun si in 5 zile s-a imbolnavit de ciroza. O ciroza galopanta.
A primit ceva pastile si vreo 2 injectii pentru eliminarea lichidului. La 2-3 zile am fost iar la medic. Era din cale-afara de umflat. Alte injectii pentru el si incurajari pentru mine. Am decis impreuna cu doctorul ca in momentul in care cainele va incepe sa sufere sa il eutanasiem. Si credeti-ma este crunt sa hotaresti moartea cuiva, chiar si a unui caine maidanez. Sentiment de vinovatie este mare. Macar un om iti poate spune daca mai doreste sa traiasca sau nu , dar un animal cum iti poate spune daca vrea sa moara azi sau maine? Iar tu cum ai inima sa omori o vietate pe care ai crescut-o si iubit-o 10 ani?
Din fericire nu a fost cazul sa unei decizii atat de drastice. In ziua in care am fost la medit ca murit. A mai intrat o data in cotetul lui apoi a incercat sa se retraga si sa moara singur. Nu l-am putut lasa singur. E infiorator sa vezi asa ceva. Nu ai vrea sa stai si sa vezi cum moare dar nici sa il lasi singur nu poti. Te gandesti ca daca atunci cand ai sa mori nu ai vrea sa fii singur. Asa ca am stat langa el. Din cauza lichidului traheea era presata prea mult si nu mai avea aer. Se chinuia sa respire. Secundele se scurgeau greu asa cum viata ii parasea greu trupul. Si de cate ori imi zicea ca “s-a terminat” de atatea ori se incerca sa respire.
La un moment dat mi-am zis ca nu mai suport, ca e prea mult pentru mine. Nu vroia sa moara dar trupul ii ceda. Mi se intetosase mintea si ma parasise orice ratiune si putere. Imi venea sa merg si sa il omor cu mainile mele ” mori odata sa nu mai vad ca te chinui, nu meriti sa te chinui in halul asta”. Dar nu l-am atins. Stiu ca este grotesc ceea ce spun si inuman ceea ce spun dar asta am simtit. Cei care au trecut prin asa ceva inteleg ce am simtit. Intr-un final totul s-a terminat. Nu s-a mai uitat la mine , nu a mai miscat nu a mai zvacnit.
S-a terminat.
